blind date!

... ca si pana acum, esti un izvor nesecat de inspiratie arida pentru mine, si cum, probabil, pe viitor vei ramane in amintire.



Cauti cu toata fiinta ta implinire.

Cauti sa iesi din tipare ramanand aceeasi, fara vreo schimbare, fie in rau daca nu in bine.

Cauti alinarea si imbarbatarea. Cauti curajul si protectia. Cauti sa fi iubita fara sa iubesti.
Doar justitia e oarba, si cum aici nu este cazul judecatii, cum sa te legi la ochi si sa gasesti dragostea vietii? Ma faci sa rad, zau...

Ochii care nu se vad se uita, iar eu vreau sa-i uit pe-ai tai. Vreau sa uit toate zilele in care mi-ai alinat sufletul negru cu zambetul tau, parca rupt din soare, vreau sa uit de tine si de dorinta mea de-a fi a mea.

Dar ma ingrozeste gandul, de a nu avea ceea ce vreau, cand vine vorba de tine, asa cum mi-a fost refuzat sa am si pana acum.

Sti care este culmea acestor dorinte ale mele??? Eu cred ca tu nu esti pamanteana. Caci de departe, cand te privesc, nimic din ce-i al tau nu simt ca imi lipseste. Apoi te privesc, din ce in ce mai aproape, si descopar, putin cate putin, statuia de aur a lui Budha sub cea de lut a unui profet oarecare.

Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, mi-e frica sa n-o mai vada si altcineva, sa nu mi-o fure careva... de fapt, nu TU esti a mea, ci eu sunt acela care-ti apartine.
Daca as fi doctor, mi-as prescrie un vaccin anti-TU, sa simt indiferenta cand ma uit dupa tine si nu te gasesc, cand imi zambesti atingandu-mi in suflet, cand te invit si ma refuzi, facandu-ma sa zambesc cu o tristete ascunsa... sa fiu indiferent la tot ce inseamna TU in viata mea.

... dar nu sunt doctor, si pana nu voi uita ochii aceia ce se fac verzi cand lacrimile iti tremura in ei, mi-e greu sa cred ca ma voi vindeca. Am auzit ca sunt si efecte secundare: "la fiecare blind date voi cauta zambetul tau pe fata fiecarei EA din viata mea!"

Nici nu mai stiu cum sa ti-o spun, pentru ca am facut-o in atatea feluri, incat cred ca incep sa devin vag in exprimare.

A fost o zi, nu de mult, nici de curand, cand ai luat un obiect ascutit, cu doua taisuri, si mi-ai taiat aripile... fiecare pana , una cate una... cu ochii inlacrimati. Este ca atunci cand vezi o pasare zbatandu-se in ghearele pisicii.
Si nu faci nimik.
Doar o parere de rau si... atat.

Ma simt dat la o parte, inlaturat, chiar gonit!

Am inteles poate prea clar, ce mi-ai spus de-atatea ori si nu am vrut s-accept, dar stiu ca acum nu mai vreau nimik din tot ce am nutrit atata timp... ci doar sa fiu langa sufletelul tau, chiar fara sa-l ating, doar sa-i dau din caldura mea... sa fiu ceea ce nu am vrut sa fiu

logic... nu???