ei faching anbilivabal storii!!

Weekend-ul asta am fost martorul unui episod din seria The Twilight: New Monkeys!
Ca si cum nu ne-am fi vazut de mult timp, am alergat sa trag un fum si sa beau o brrc cu "prietenii" mei.
Do you know what the fuck it means "prieteni"???
Mai faching frend, ti se pare tare sa-ti accept tampeniile doar ca sa nu-mi stric seara pe care oricum mi-ai stricat-o tu din momentul in care ai deschis gura, si te-ai amuzat de calitatile tale de "za ultimeit survaival" dintr-o specie pe cale de disparitie... desi numai in sperantele noastre se pare.
In fiecare zi dau de retarzi care se cred cel putin Grigore URECHILA, pentru care meseria pe care o practica se face cu mistria si/sau bidineaua, intr-un mod contemporan, desigur... si tehnologizat.

Cu cel mai profund respect pe care ti-l port, in veci, ia-ti slugile, aplaudacii hazli... luati-va unii pe altii si duceti-va-n ... la tara!
Imi pare rau sa vad in fiecare zi oameni ce isi transforma frustrarile in actiuni antisociale, si ma bucur, si mai rau, cand aceleasi frustrari ii transforma pe oameni.

Mai diar frend, astia stau si langa tine, si cu din astia alaturi, si cu fiecare clipa petrecuta langa ei, te vei transforma, usor, usor!

P.S.: Orice asemanare cu personaje (de desene animate) reale este pur si simplu intentionata si a fost cu grija aleasa pentru a se putea identifica, fiecare, usor!

Mai citeste odata tot ce-am scris...
Crezi ca am scris pentru tine?
Eu zic sa te mai gandesti odata; fiindca tot ce sta scris aici a fost numai si numai pentru mine. Poate crezi ca sunt un egoist, si ti-as spune merci daca asa este, dar nu... tu crezi ca sunt altfel, altfel decat am fost de cand ma sti tu.

De ce spui ca e frumos?
Ce este acel frumos ce tie nu-ti place?

Ma impingi mereu in alte corzi, si te feresti sa privesti in ochii mei! Te-ai uitat vreodata? Nu, sigur ca nu... dar iti multumesc!
Imi aduc aminte ultima data, cand apasam pe fiecare litera a cifrului, si cand am deschis dinnou portita ca tu sa vezi innauntru, si am primit inghetata... amestecata cu un pumn de namol si imbrancit in alte corzi m-ai aruncat.
Odata, demult, am plans... si-apoi am ras; si m-am pedepsit astfel razand, caci rasul meu nu era de fericire... era indiferenta. Dar nu-i bai!
Ma bucur, sincer, ca tu n-ai plans asa, ca mine, n-ai ras asa, ca mine, si vei uita cuvintele "frumoase"... chiar ma bucur.

As vrea sa cred ca ai un sertaras in care sa pui acel "Ce frumos!"
Cineva drag tie, odata, ti l-a descoperit si m-a vazut acolo. A incercat din rasputeri sa iti ia locul, dar eu, "nebun", am refuzat; si foarte bine am facut, chiar daca nu mie mi-am impartit binele.

Aaa, da, ca era sa uit... randurile astea sunt pentru tine.

Nu te speria sunt inofensive. De-acum nimic nu te mai poate clintii. Esti mare si singura iti poti gasi pasii pe poteca potrivita.
Astazi cifrul ala nu mai este, si nici portita, iar corzile sunt leagane si-mi place, iar tu... tu te vei bucura si vei rade, si eu voi rade cu tine, si ma voi bucura...

Cred ca acum inteleg de ce Dumnezeu a zis ca le da oamenilor imparatia lui daca ei il vor iubii. A inteles ca nimeni nu va crede, si nu se va duce sa-si adjudece imparatia, fiindca e greu sa iubesti. Mai bine fugi!!!!
:))