... inchid un geam, inchid si usa; inchid tot!
culmea curentului de sub usa? chiar daca te inchizi in tine, el tot vine!
Intr-un final, imi amintesc... cat de frumos ar fii sa nu pot sa-mi amintesc nimic.
La inceput cred ca m-as panica, nestiind cine sunt, unde ma aflu, sau... care este rostul meu... de fapt nici acum nu stiu care este rostul meu :D
Ok! Sa zicem ca as sti cine sunt, de unde vin, nu conteaza incotro ma indrept, caci oricum la fiecare pas, fiecare alegere pe care o fac, drumul meu coteste... doar amintiri sa nu mai am; amintiri din alea care imi scurteaza viata.
Da... ca si cum as uita tot ce am cules de-a lungul vietii, si in loc sa incerc sa-mi cladesc idealul, rupand cate o bucatica din ce-am avut, sa privesc tot inainte.
Imi place soarele, imi place marea, imi place un anumit parfum, imi place un fel de whiskey... nu-mi place cand ma inrosesc, nu-mi place ca sunt un sensibil... imi place sa fiu deasupra, imi place sa stau dedesubt, nu-mi place cand ceva imi place foarte mult, ca stiu ca n-o sa-mi mai placa la un moment dat, si o sa-mi para rau ca mi-a placut asa de mult!
Cum ar fi ca toate astea sa le uit, si maine... nu, de-acum, doar sa-mi placa fiindca este luni, si maine sa nu-mi mai placa, si poate ca miercuri o sa-mi placa, iar... si atat!
Un "copil" m-a intrebat intr-o dimineata: "De ce esti binedispus?"; "Fiindca sunt fericit", i-am zis eu... "Cum asa, ti-a facut o iubita!?"...
...si de-atunci ma tot intreb: "Fericirea asta inseamna, sa ai pereche?"
Ma uit in jur si asa se pare, ca toti ce au pereche sunt fericiti! Unii mai mult, altii mai putin, ce-i drept. Dar daca au pereche si sunt fericiti, atunci de ce se despart? Fiindca nu le place ceva, nu-i asa?
Aud colegi carora nu le place la servici, si totusi vin; nevoi, datorii, se complac si totusi vin; iar altii si cand scapa de toate, isi fac altele, si tot nu pleaca, de ce!?
Fiindca ceva, candva, le-a placut, a fost frumos;
la fel si cu perechile... candva a fost frumos, iar amintirile le dau speranta, ii tin impreuna, desi poate, niciodata, nu va mai fi la fel...
Ce ai face daca ai mai avea de trait o zi? o saptamana? o luna? asta era intrebarea obsedanta dintr-un film... One Week!
Tipul de-acolo, si-a facut, intr-o saptamana, "un album plin de amintiri", cat pentru o viata... apoi a murit!
Si care a fost rostul? oricum nimic n-a luat cu el.
Eu ce as face!?
NIMIC altceva decat ceea ce fac acum.
Asta inseamna ca traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima?!
Asa cred.
Imi dau mie ce cred ca eu ca e bun, fie ca este altfel inteles de unii sau de altii. Spun ce cred ca este bine sa vorbesc, ma imbrac si ma port cum cred ca e mai bine pentru mine... iubesc fara sa ma intreb daca sunt iubit la fel.
Asta inseamna sa traiesc fiecare clipa, nu?
Doar amintirile ma fac sa ma-ndoiesc, sa rad, sa plang... sa ma gandesc de doua ori, sa nu mut cand este randul meu.
NIMICul are noima!
