joi, aprilie 28, 2011

un fleac... v-am ciuruit!!!!!

Lumea este imaginea reflectata intr-o oglinda sparta in mii si mii de bucatele. Fiecare are lumea lui, si locuieste intr-un ciob de oglinda.
Mi-e greu sa cred ca cel ce priveste aceste cuvinte nu intelege, asa, din lumea lui. Fiecare cuvant are un inteles diferit si daca nu vrem sa vedem intelesul pe care altcineva i-l da, doar intoarcem ciobul si privim dintr-o alta "directie".
Lumea mea e la fel ca a altora si totusi diferita, intortocheata si stalcita de vise ce includ alte lumi, ale altor oameni pe care le privesc din directia pe care o aleg eu.
Vad lumi luminate cu lumina calda, placuta pe care incerc sa le acompaniez cu caldura mea si lumina mea, si totusi iese un film stalcit in ciobul de oglinda care este viata mea.
De fapt, colturile negre, care sunt ganduri ce-mi intuneca fisuri adanci, sunt cele care imi stalcesc si imi curbeaza viata intr-un fel ce se vrea nepatat intr-o ceata gri si prea de parte de alb, sau negru deopotriva.

Alt alb, pe care am ales sa-l vad eu mai imaculat, in tine l-am gasit, isi are propriile colturi negre, cu care incearca sa se lupte, nu vrea, nu poate, nu stie cum, sa te ajute sa priviti catre lumina impreuna.

Deja incep sa ma cufund, in albul matasos....

Wow, nu inteleg, de ce sa lupti, cand poti ca sa iubesti!?

ce taaareeeee!!!!!

vineri, aprilie 15, 2011

cAuzA & EfEct

CITEZ:

---------

Capitanul unui vas isi poate conduce corabia lin numai daca cunoaste legile navigatiei, capcanele marii, caile si curentii oceanici. Altfel, vasul isi va pierde busola, navigand in deriva, pana cand se va izbi de vreo stanca sau iceberg, esuand.

In mod asemanator, navigatorul intelept ce pluteste prin “oceanul vietii”, traieste in calm si liniste si isi atinge intotdeauna scopurile vietii, cu o cunoastere amanuntita a Legilor Naturii si ale Gandirii.

Gandind mereu binele, iubind si daruind, omul intelept isi cladeste un caracter nobil. El nu vorbeste mult si este foarte atent la cuvintele care le rosteste. Vorbirea sa e dulce si plina de iubire. Rabdarea, compasiunea, iubirea si adevarul razbat mereu prin vorbele lui, aducand o impresie profunda si eterna in mintile celor ce-l asculta.

---------------

Universul “comploteaza” ca noua sa ne fie bine. Dumnezeu (iubirea) nu vrea raul nimanui. Ocaziile in viata se ivesc. Fiecare e menita sa ne ajute, pe toti oamenii, sa ne dezvoltam. Sansele sunt atat de aproape de noi, incat de foarte multe ori nu le vedem. Sanse de a amplifica iubirea, de a inlatura ramificatiile negative care sufoca iubirea.

Gandul este o forta subtila, pe care ne-o putem procura prin hrana. Daca “mancarea” este pura, gandul devine pur. Cei care au ganduri pure si sincere vorbesc cu multa autoritate si produc o impresie vie in mintile celor ce ii asculta.

Unii oameni au o constiinta corporala foarte puternica, dar nu au nici o idee despre sine. Duc o viata neregulata si agitata, de aceea sufera de slabiciuni si boli fizice. Nu cunosc speranta, increderea, credinta, seninatatea si buna dispozitie, fiind nefericiti. Vitalitatea scade iar mintea lor este constant umpluta de temeri, ingrijorare si anxietate.

------------------------

Omul devine “capitanul” propriului “ocean al vietii”. El detine in maini intreaga putere de a-si alege gandurile si de a atrage spre el influentele pe care si le doreste.
Folosind aceasta putere, el nu se va limita la a fi o sarmana creatura batuta de valurile circumstantelor intamplatoare.


... am incheiat citatul!

P.W.P.

marți, aprilie 05, 2011

Emotii!!

Emotii... parca retraiesc clipe, momente din anii adolescentei.
E atat de placut, cum sa-ti explic...

Cand te vad, parca toata lumea este a mea, parca eu ii spun soarelui cand sa rasara si cand sa apuna, cat de tare sa straluceasca, iar cand pasii ma poarta prin umbra cladirilor, se ascunde dupa nori si-mi raspunde, bosumflat: "si eu vreau sa o vad, sa o mangai, sa o alint... sa ma bucur de zambetul ei"(si sincer vorbind, cine n-ar vrea!?).

Il invidiez cum n-am mai invidiat pana acum, si ma bucur pentru el cum m-as bucura pentru mine. Nu-l cunosc..., si nici nu vreau. Critic cum sunt s-ar putea sa nu pot ascunde adevarul.
Vezi... vezi!!??
Pe zi ce trece ma transform tot mai mult. Nu stiu ce inseamna iubirea sau fericirea fiindca nu am cuvinte sa le descriu dar invat, si nu mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai iubii fiindca voi iubii mereu; si de soarele nu m-ar mai iubii, eu tot il voi iubii...
Luceafarul a fost un prost.
A ales vesnicia in locul unei clipe.
Daca alegi sa te bucuri de fiecare clipa, si sa o faci speciala, acolo in sufletul tau, in inima ta, chiar si numai tu sa sti ca te bucuri, atunci intreb: cate clipe are viata?

Poate am sa-ti explic si tie intr-o zi, fara cuvinte, ce-nseamna nemurirea si cum poti sa te pierzi intr-un sarut doar privind buzele si ascultandu-ti inima; cum poti ca sa te ti de mana, cum poti chiar sa-ti iei zborul si sa plutesti doar cu un gand. Atunci o sa vezi cat esti de puternica si cum, usor, cand buzele se-apropie si mainile se-ating, cum devi una cu luna si soarele si cu pamantul... si-atunci nimic nu te mai poate invinge.

Imi pare rau de clipele cand imi zambesti, ca nu pot sa le bat in piatra si sa ramana vesnic acolo, si sa ma-ntorc de fiecare data cand tu nu esti.
Uneori ma opresc. Timpul se opreste iar eu ma pierd in clipa aia, ma pierd pe mine.
Iti multumesc ca ma inveti ca sa traiesc!