Pentru ca ma doare, nu ma pot abtine sa nu rad de durerea altora!
Am un gol in stomac... !?!
Am ramas cu ochii inlacrimati, la marginea prapastiei. Acum, carpit dar intreg, mi-am gasit alinarea. Poate sunt otravite, cu siguranta halucinante, dar sunt doua brate, o gura si moliciunea calduroasa ce m-au tras inapoi din pustiul spre care ma indreptam...
Dar nu... nu nu nu!!!
Trecutul mi-a intors spatele, lasandu-ma consumat, de jur-imprejurul, si-acum sfasie pe altcineva. O roata ce se-ntoarce sa calce - sa chinuie...
...am daramat zidul lui Manole.
"Ana" s-a zidit singura acolo, si lumea ei, e zidul meu.
Si iarasi rad, mai trag un fum... si beau!
Ce orb cu prea mult gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu e necesar sa scri daca nu ai nimik de spus... serios!