nemuritorul

ma topesc de caldura.

Trag un fum, mai am o gura de cafea, cred ca este ultima si dupa... zatz!
Bleah, iar gustul ala amarui si de nisip... asta este sfarsitul - cafelei mele de dimineata -

Ploua usor... o pala de vant rece si-a facut loc prin geamul de la baie, printre draperiile de pe hol, si-acum ma mangaie usor, ma trezeste din toropeala... dau fumul usor afara si-l urmaresc cum se joaca , cum se imbratiseaza cu pala mea de vant... fucking smoke!!!

Uneori am impresia ca daca ma intind putin mai mult, o sa-i iasa aripile care stau ascunse acolo, pe spatele meu, si o sa pot sa zbor.
Ai visat vreodata ca zbori... de ce draq nu merge masina aia de spalat? ma duc sa vad... brb!

Merge, dar de capul ei, nu cand vreau eu :))
Nimic nu merge cand vreau eu si cum vreau eu, desi totul se intampla asa cum imi doresc, trebuie doar sa am rabdare si-atunci... gata!
Am descoperit ca pot sa-mi indeplinesc orice vis, doar sa-mi doresc.
Tu esti singurul meu vis care nu mi s-a indeplinit inca, si continui sa visez la tine.
Visele care intra-adevar conteaza in viata, sunt cele pentru care trebuie sa lupti, si sa ai rabdare, si desi Muntele nu credea vreodata ca se va deplasa pana la Mahomed... (fuck... nici nu stiu cum se termina povestea asta), cert este ca toata lumea stie acum de munte si de Mahomed, asa cum stie de Romeo si Julieta sau de David si Goliat, si, la un moment dat, acestia din urma devin nemuriotri.

Eu sunt deja nemuritor
pentru toate cate zac in mintea mea, si pentru toti care se gandesc la mine altfel decat la un oarecare, eu sunt un nemuritor. Si daca tu esti in mintea mea, si in inima mea, si starui sa ramai acolo, asta nu te face si pe tine nemuritor?
Mda, cu siguranta!
Fiecare moment pe care ti-l dedic, chiar si daca este al meu, si nu-l impart decat cu mine si cu ego-ul meu, face parte din nemuritoarea mea existenta!

Am cunoscut odata un OM.
Acel om a fost judecat doar de cei care l-au cunoscut, si dupa ce el n-a mai fost, s-a asigurat ca cei care l-au judecat sa regrete. A folosit cuvinte simple, scrise stalcit, repetat, pe o bucata de hartie dintr-un carnetel vechi. Ce spuneau aceste cuvinte? Ne ruga sa avem grija de jumatatea lui. Doamne... ce om a fost.
Indraznesc doar sa visez sa fiu ca el.

Te-ai intrebat vreodata de ce continui sa sper ca maine, poate, vei fi a mea?
Sunt multe clipele in care, cu ochii deschisi, ma simt proroc, si vad cum radem amandoi de anii pierduti in care fericire mea consta intr-un zambet de-al tau, intr-un pupic trimis prin aer, sau doar o vorba al carui inteles doar eu il descifram, desi nu exista unul... si-apoi ma trezesc si-ncerc sa butonez, in cuvinte putine, ce am vazut!

Eu ma intreb, si-apoi tac, si te privesc indelung atunci cand te vad, cand sunt cu tine, si daca ai sti cum, ai simti cum te strang in brate si cum te sarut... privindu-te!
Dap... asa este, parca sunt vorbele unui nebun.
Un nebun nemuritor, care si-acum, si maine si... nemuritor fiind, se gandeste la tine!

Nu-i asa ca e "frumos"?