Recensamant

   Exista un dezechilibrul intre natura umana - suflet - pe de o parte, facut din lumina perfecta, pura - dupa chipul si asemanarea Lui - din care suflet izvoreste intelepciune straveche, si realitatea noastra fizica, materiala, superficiala, pe de alta parte - efemera si amagitoare, plina de substanta tangibila, dar alterabila de-a lungul timpului.

  Daca vezi detaliile trebuie sa restabilesti echilibrul. Si daca tu crezi ca o persoana nu poate schimba nimic, doar cei multi au aceasta putere, atunci cele mai bune exemple se afla la ambele extreme: Isus - deasupra liniei cu mult (altruistul desavarsit, in teorie...), si toti terminatii (egoistii) care si-au dorit "educarea" prin exterminare sau sclavie, fie a celor diferiti (diferente subiective si de moment), fie a celor ... diferiti, sub toate aspectele pe care le ia diferenta, in natura umana, (Hitler, Napoleon...).

  Priveam incantat cuvantarea unuia, altul, printre altii, care crede ca a descoperit adevarul.

Respir adanc si... expir... pffff!!!
Secretul - sa parasesti extrema si sa restabilesti echilibrul.
Pierdem esenta echilibrului, cautandu-l. Imagineaza-t
Inimaginabilul.

De ce inconstientul (nostru) controleaza respiratia si circulatia sangelui sau functionarea tuturor organelor interne si constientul se ocupa de lucruri care ne creaza realitatea: mancatul, bautul sau fututul... vorbitul!?
De curand am inteles ca poti influenta inconstientul sa faca organele interne sa functioneze asa cum vrei tu, (re-editat) asa cum natura le-a facut sa functioneze, sau sa modifice functiile acestora dupa utilizarea / functia (din viata) pe care i-o atribui corpului si tie (Eu-lui) implicit.

A spus: "Prin credinta poti muta si muntii...".
Am adaptat vorba unui fals profet din zilele noastre (imi cer scuze, dar nu-mi amintesc numele lui, la fel de mult pe cat si-l aminteste el pe-al meu) si raspund remarcii de mai sus, ca de altfel multora (99%) din invataturile care o insotesc: "Il vad pe Dumnezeu altfel decat pe Isus, dar sunt placut surprins sa descopar pe zi ce trece, ca Isus este un intelept, si invataturile lui sunt redescoperite.

Sa ne intoarcem la inconstient, si cum poate fi el modelat de constient? (poate fi!?); vom face mai intai o analogie pentru o mai buna intelegere a termenilor, si ce niveluri ale fiintei noastre psihice actioneaza.

Inconstientul, nivelul de baza, oceanul in care inoata Eu'l. Inconstientul este substanta si forma in acelasi timp... Inconstientul este lichidul amniotic al Eu'lui, care ne hraneste si se hraneste cu noi insine
Constientul, forma pe care o ia Inconstientul in haina Eu'lui. Pruncul ce inoata in lichidul amniotic

Totul functioneaza relativ simplu, dar pentru unii mai greu (sau chiar deloc - la intamplare sau modelat de altii), si pentru altii mai usor.
Si acum vine intrebarea: cum anume functioneaza mai usor? si ajungem la inteleapta lui remarca: "Prin credinta poti muta si muntii..."

A crede = a-ti spune (iti repeti pana ajungi sa "crezi") cu ajutorul constientului o afirmatie despre tine. Subconstientul preia comanda si o transmite corpului. Corpul la randul sau isi modifica metoda (felul) si schimba nivelul de baza al programului format din 0 si 1 - inconstientul.

Ok, asta este ideea de baza.

cooming soon... unde intra "sufletul" si "sentimentele (emotiile)" in ecuatie si cand stabilim echilibrul in a treia parte :)))

INDEED

Lao Tzu / Chuang Tzu / Lieh Tzu / Yang Chu

We can't have everything, and we can't pursue everything.

Half of the world is trying to convince us that we need unimportant things—and many of us end up chasing non-essentials that crowd out what we really need. And when we want or value the wrong things, we lose the Great Way. (My wife, however, still thinks the Great Way leads to Bloomingdales.)

But a person of the Way is content with the Way.
By knowing the relative importance of things and setting the proper value on his life, most of the world’s bullshit seems unimportant.
No one would trade his health for posession of the world. And yet, people are often found risking just about everything - their health, well being, freedom, and their very lives - in hopes of gaining less than 0.00000001% of the world.

And many torture themselves and sacrifice life’s realities to strive after empty gains, when they can just be human beings. How is that any different from being chained in prison? (Aside from the fact that they don’t have to use the toilet in front of others.)

Using a trillion dollar bait to catch a one dollar fish—that is a $999,999,999,999 error made by many.

The Great Way is simple, but side paths are popular. When the palace is splendid, the granaries are empty; when the hall is filled with gold, the fields are weedy; and when the Picassos are real, the toilet flush isn’t working.

 --------------------------------------------------------------------------------

 I’d like to show you the Way. Only I can’t. Why? Because if I showed it to you, it wouldn’t be the actual Way. But by telling you that I can’t show you the Way, I am in fact showing you the Way. In a way.

What am I talking about? I have no idea. And that’s exactly why I know exactly what I’m talking about. Why? Because if I knew what I was talking about, I wouldn’t know what I was talking about.

But don’t take my word for it. Find it yourself. How? By doing absolutely nothing. And I mean that literally.

Don’t go out the door. Don’t even look out the window. I don’t care if your neighbor is doing it right now with her blinds open - don’t look out that window!
By not looking, you’ll know everything. And by not doing, you’ll do everything, and nothing will remain undone.
(So the next time your wife sees you sitting on the couch doing nothing, calmly explain to her that you’re getting everything done.)

Abide by non-action in your own life, and stop there. Don’t try to not-do everything. Those who try to not-run the world are actually NOT not-doing.
Genuine non-action simply lets the world be.
If everybody could keep this Way, everything would take care of itself.

Miserupism excitat!

Deseori ma intreb cat draqu pot sa mai tin in mine supararea si ce se va intampla cand voi izbucni. Sper sa nu fiu vreo bomba, desi in ultimul timp, tot asa am cules "roadele" dezastrului... ca dupa o bomba.
Stau in "banca" mea si ma straduiesc sa nu par nici prea prietenos, nici prea pretentios.
Mi-ar fi mult mai usor sa iau laptopul asta de margine si sa dau de cateva ori cu el de birou. Presupun ca o astfel de descarcare m-ar ajuta, desi pana acum nu imi aduc aminte sa fi folosit solutia asta... deci s-ar putea sa mearga.
Niciun strop de bunavointa constienta nu mi-a mai ramas. Am intentii bune... cateodata.. dar nu stiu daca sunt un tip bun sau rau. Vreau doar sa ma eliberez de stransori, si prejudecati si sa-mi traiesc zilele... pana o sa mor; doar omu' e ca tamplaru'..."traieste ce traieste si moare"; fara: "pentru ca asa trebuie", sau "asa e bine"....blabla.
Caut(am) raspunsuri la toate intrebarile.
Ma intreb oare exista un raspuns care sa fie valabil pentru orice intrebare? De exemplu: "In cine crezi? R: Dumnezeu"; "Cine este tatal tau? R: Dumnezeu"; "Ce culoare au ochii tai? R:Dumnezeu...stie!!";
Noi oamenii avem un principiu general valabil, pe care-l interpretam fiecare in felul lui.
"Celula societatii este familia."
Este vorba de familia care te-a crescut, pan' la o varsta, si mai apoi familia pe care singur "trebuie" sa ti-o intemeiezi.
Eu sunt un om dintr-o bucata si de-aia zic: si sunt, si nu sunt de acord cu aceste doua afirmatii.
In primul rand ar trebui sa-ti intemeiezi o familie pe niste baze solide, o familie pe care sa fii in stare sa o manager-iezi.
Ideea in ziua de astazi, insa, este alta. Tu intemeiaza-ti o familie, si apoi inveti din mers ce sa faci cu ea. Nu conteaza daca ai ceva sa oferi copiilor tai ca si baza de pornire in lumea asta. Asa cum tu ai fost crescut, si ai ajuns mare si acum te poti misca pe propriile tale picioare, tot asa o sa faca si copilul tau, si va ajunge un om bun ca si tine, si va reusi in viata ca si tine.
Ei bine, uite ca eu nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.
Eu nu am avut nimic din ce mi-am dorit, toata viata, mai putin sanatate si minte (desi de ultimul lucru nu sunt chiar sigur ca nu intra la categoria celor de care duc lipsa).
As fi vrut sa nu stiu care este valoarea banilor, sa nu stiu cat este de greu sa cuceresti o fata si mai ales sa nu stiu ca trebuie neaparat sa si suferi dupa ce iubesti o fata si ea te paraseste.
N-as fi vrut sa am de-a face cu atatea ganduri, sa fiu un om sarac si cu scaun la cap. Puteam sa fiu un pui de om bogat, risipitor, ai carui bani nu se mai termina, de parca te si enerveaza... cu sau fara scaun (uita-te la plozii astora de care vorbesc).
Da' nu a fost sa fie...
Si... care ar fi planul acum?
Ma casatoresc cu una, "frumoasa... nu era"
Voi avea un zambet tamp pe fata in ziua nuntii mele nestiind daca ceilalti ma felicita pentru ca eu am ales-o pe ea sau pentru ca ea m-a ales pe mine.
Voi crede tot restul vietii (cel putin cat este inca tanara si are pielea intinsa, ca numai pe mine ma iubeste, numai eu exist pentru ea.... Prostii! Toti oamenii tanjesc dupa ce este frumos si nu vad de ce "noi" doi am fii diferiti.
Este absurd din partea mea sa gandesc ca niciodata nu va calca stramb, ca imi va face si imi va drege, cand eu insumi nu sunt acest gen de om, si mai mult, condamn o asemenea gandire.
Incerc sa-mi gasesc explicatii la modul cum gandesc, desi stiu in adancul sufletului ca daca as face altfel decat asa cum fac mi-ar parea rau.
Aaaa, si "aia"... copiii aia pe care-i enerveaza ca nu li se mai termina banii...? "AIA" nu trebuie sa se insoare, sa-si intemeieze o familie, si sa faca un plod pentru care sa fie exemplu in societate?? "AIA ..NU???"
Mai ales "AIA"... ca au sansa unei educatii placute. O educatie care imbina utilul cu placutul si nu una care sa imbine necesarul cu abtinerea?
Si-tunci cand devin constient de mine, si sunt pe banii si pe picioarele mele, sa fac un "plod", pentru care sa-mi sacrific viata... care la vremea lui isi va sacrifica viata.
SERIOS!!???
Pe zi ce trece dezleg aceasta enigma.
Imi place sa am iubite, si daca vreuna imi va cere un bebe, ii voi darui cu mult drag, DAR nu voi cauta eu pe bebe, ca lu' Bebe ii place si asa, walker - Politist Oltean :D
So, fuck off cu atatea intrebari si aluzii si iluzii.
Pe mine m-a f**utut vreodata, vreo grija de tine?
Iti place sa ma cunosti, e bine. Nu-ti place, vezi-ti interesul fara sa mi-l trezesti pe-al meu... fiindca NU-MI PASA!!!
Si sa iti mai aduc aminte ceva...
Aici, unde iti doresti tu sa-ti cresti copilul... aici? e o tara de cacat! Si sti de ce? Din cauza ta. Ca te uiti fara sa iei nici o masura, fara sa te opui nesimtirii, hotiei si sclavagismului in care ai ajuns...
Din nou te intreb: SERIOS!!??
Mi-ar placea sa te mai retin, dar miserupismul meu a atins corzi sensibile pe care nu vreau sa mi le controlez, intelegi!?

Te-am pupat pe portofel... mai treci pe-aici ;)

un fleac... v-am ciuruit!!!!!

Lumea este imaginea reflectata intr-o oglinda sparta in mii si mii de bucatele. Fiecare are lumea lui, si locuieste intr-un ciob de oglinda.
Mi-e greu sa cred ca cel ce priveste aceste cuvinte nu intelege, asa, din lumea lui. Fiecare cuvant are un inteles diferit si daca nu vrem sa vedem intelesul pe care altcineva i-l da, doar intoarcem ciobul si privim dintr-o alta "directie".
Lumea mea e la fel ca a altora si totusi diferita, intortocheata si stalcita de vise ce includ alte lumi, ale altor oameni pe care le privesc din directia pe care o aleg eu.
Vad lumi luminate cu lumina calda, placuta pe care incerc sa le acompaniez cu caldura mea si lumina mea, si totusi iese un film stalcit in ciobul de oglinda care este viata mea.
De fapt, colturile negre, care sunt ganduri ce-mi intuneca fisuri adanci, sunt cele care imi stalcesc si imi curbeaza viata intr-un fel ce se vrea nepatat intr-o ceata gri si prea de parte de alb, sau negru deopotriva.

Alt alb, pe care am ales sa-l vad eu mai imaculat, in tine l-am gasit, isi are propriile colturi negre, cu care incearca sa se lupte, nu vrea, nu poate, nu stie cum, sa te ajute sa priviti catre lumina impreuna.

Deja incep sa ma cufund, in albul matasos....

Wow, nu inteleg, de ce sa lupti, cand poti ca sa iubesti!?

ce taaareeeee!!!!!

cAuzA & EfEct

CITEZ:

---------

Capitanul unui vas isi poate conduce corabia lin numai daca cunoaste legile navigatiei, capcanele marii, caile si curentii oceanici. Altfel, vasul isi va pierde busola, navigand in deriva, pana cand se va izbi de vreo stanca sau iceberg, esuand.

In mod asemanator, navigatorul intelept ce pluteste prin “oceanul vietii”, traieste in calm si liniste si isi atinge intotdeauna scopurile vietii, cu o cunoastere amanuntita a Legilor Naturii si ale Gandirii.

Gandind mereu binele, iubind si daruind, omul intelept isi cladeste un caracter nobil. El nu vorbeste mult si este foarte atent la cuvintele care le rosteste. Vorbirea sa e dulce si plina de iubire. Rabdarea, compasiunea, iubirea si adevarul razbat mereu prin vorbele lui, aducand o impresie profunda si eterna in mintile celor ce-l asculta.

---------------

Universul “comploteaza” ca noua sa ne fie bine. Dumnezeu (iubirea) nu vrea raul nimanui. Ocaziile in viata se ivesc. Fiecare e menita sa ne ajute, pe toti oamenii, sa ne dezvoltam. Sansele sunt atat de aproape de noi, incat de foarte multe ori nu le vedem. Sanse de a amplifica iubirea, de a inlatura ramificatiile negative care sufoca iubirea.

Gandul este o forta subtila, pe care ne-o putem procura prin hrana. Daca “mancarea” este pura, gandul devine pur. Cei care au ganduri pure si sincere vorbesc cu multa autoritate si produc o impresie vie in mintile celor ce ii asculta.

Unii oameni au o constiinta corporala foarte puternica, dar nu au nici o idee despre sine. Duc o viata neregulata si agitata, de aceea sufera de slabiciuni si boli fizice. Nu cunosc speranta, increderea, credinta, seninatatea si buna dispozitie, fiind nefericiti. Vitalitatea scade iar mintea lor este constant umpluta de temeri, ingrijorare si anxietate.

------------------------

Omul devine “capitanul” propriului “ocean al vietii”. El detine in maini intreaga putere de a-si alege gandurile si de a atrage spre el influentele pe care si le doreste.
Folosind aceasta putere, el nu se va limita la a fi o sarmana creatura batuta de valurile circumstantelor intamplatoare.

... am incheiat citatul!

P.W.P.

Emotii!!

Emotii... parca retraiesc clipe, momente din anii adolescentei.
E atat de placut, cum sa-ti explic...

Cand te vad, parca toata lumea este a mea, parca eu ii spun soarelui cand sa rasara si cand sa apuna, cat de tare sa straluceasca, iar cand pasii ma poarta prin umbra cladirilor, se ascunde dupa nori si-mi raspunde, bosumflat: "si eu vreau sa o vad, sa o mangai, sa o alint... sa ma bucur de zambetul ei"(si sincer vorbind, cine n-ar vrea!?).

Il invidiez cum n-am mai invidiat pana acum, si ma bucur pentru el cum m-as bucura pentru mine. Nu-l cunosc..., si nici nu vreau. Critic cum sunt s-ar putea sa nu pot ascunde adevarul.
Vezi... vezi!!??
Pe zi ce trece ma transform tot mai mult. Nu stiu ce inseamna iubirea sau fericirea fiindca nu am cuvinte sa le descriu dar invat, si nu mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai iubii fiindca voi iubii mereu; si de soarele nu m-ar mai iubii, eu tot il voi iubii...
Luceafarul a fost un prost.
A ales vesnicia in locul unei clipe.
Daca alegi sa te bucuri de fiecare clipa, si sa o faci speciala, acolo in sufletul tau, in inima ta, chiar si numai tu sa sti ca te bucuri, atunci intreb: cate clipe are viata?

Poate am sa-ti explic si tie intr-o zi, fara cuvinte, ce-nseamna nemurirea si cum poti sa te pierzi intr-un sarut doar privind buzele si ascultandu-ti inima; cum poti ca sa te ti de mana, cum poti chiar sa-ti iei zborul si sa plutesti doar cu un gand. Atunci o sa vezi cat esti de puternica si cum, usor, cand buzele se-apropie si mainile se-ating, cum devi una cu luna si soarele si cu pamantul... si-atunci nimic nu te mai poate invinge.

Imi pare rau de clipele cand imi zambesti, ca nu pot sa le bat in piatra si sa ramana vesnic acolo, si sa ma-ntorc de fiecare data cand tu nu esti.
Uneori ma opresc. Timpul se opreste iar eu ma pierd in clipa aia, ma pierd pe mine.
Iti multumesc ca ma inveti ca sa traiesc!

fara noima (short story)

... inchid un geam, inchid si usa; inchid tot!
culmea curentului de sub usa? chiar daca te inchizi in tine, el tot vine!

Intr-un final, imi amintesc... cat de frumos ar fii sa nu pot sa-mi amintesc nimic.
La inceput cred ca m-as panica, nestiind cine sunt, unde ma aflu, sau... care este rostul meu... de fapt nici acum nu stiu care este rostul meu :D
Ok! Sa zicem ca as sti cine sunt, de unde vin, nu conteaza incotro ma indrept, caci oricum la fiecare pas, fiecare alegere pe care o fac, drumul meu coteste... doar amintiri sa nu mai am; amintiri din alea care imi scurteaza viata.
Da... ca si cum as uita tot ce am cules de-a lungul vietii, si in loc sa incerc sa-mi cladesc idealul, rupand cate o bucatica din ce-am avut, sa privesc tot inainte.
Imi place soarele, imi place marea, imi place un anumit parfum, imi place un fel de whiskey... nu-mi place cand ma inrosesc, nu-mi place ca sunt un sensibil... imi place sa fiu deasupra, imi place sa stau dedesubt, nu-mi place cand ceva imi place foarte mult, ca stiu ca n-o sa-mi mai placa la un moment dat, si o sa-mi para rau ca mi-a placut asa de mult!
Cum ar fi ca toate astea sa le uit, si maine... nu, de-acum, doar sa-mi placa fiindca este luni, si maine sa nu-mi mai placa, si poate ca miercuri o sa-mi placa, iar... si atat!

Un "copil" m-a intrebat intr-o dimineata: "De ce esti binedispus?"; "Fiindca sunt fericit", i-am zis eu... "Cum asa, ti-a facut o iubita!?"...
...si de-atunci ma tot intreb: "Fericirea asta inseamna, sa ai pereche?"
Ma uit in jur si asa se pare, ca toti ce au pereche sunt fericiti! Unii mai mult, altii mai putin, ce-i drept. Dar daca au pereche si sunt fericiti, atunci de ce se despart? Fiindca nu le place ceva, nu-i asa?
Aud colegi carora nu le place la servici, si totusi vin; nevoi, datorii, se complac si totusi vin; iar altii si cand scapa de toate, isi fac altele, si tot nu pleaca, de ce!?
Fiindca ceva, candva, le-a placut, a fost frumos;
la fel si cu perechile... candva a fost frumos, iar amintirile le dau speranta, ii tin impreuna, desi poate, niciodata, nu va mai fi la fel...

Ce ai face daca ai mai avea de trait o zi? o saptamana? o luna? asta era intrebarea obsedanta dintr-un film... One Week!
Tipul de-acolo, si-a facut, intr-o saptamana, "un album plin de amintiri", cat pentru o viata... apoi a murit!
Si care a fost rostul? oricum nimic n-a luat cu el.
Eu ce as face!?
NIMIC altceva decat ceea ce fac acum.

Asta inseamna ca traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima?!
Asa cred.
Imi dau mie ce cred ca eu ca e bun, fie ca este altfel inteles de unii sau de altii. Spun ce cred ca este bine sa vorbesc, ma imbrac si ma port cum cred ca e mai bine pentru mine... iubesc fara sa ma intreb daca sunt iubit la fel.
Asta inseamna sa traiesc fiecare clipa, nu?
Doar amintirile ma fac sa ma-ndoiesc, sa rad, sa plang... sa ma gandesc de doua ori, sa nu mut cand este randul meu.

NIMICul are noima!

Revealed secret of happiness

click pe TITLU

A bit of truth!

Show Recent Messages (F3)

BUZZ!!!
jhon: nu mai da buzzz
jhon: este foarte iritant
jhon: :)
AnA: >:)
AnA: stiuuu
AnA: de asta iti si dau
BUZZ!!!
BUZZ!!!
AnA: buzzzu' meu e si mai enervat ca al tau
AnA: :-p
AnA: pt ca si eu sunt mai enervanta
jhon: probabil
AnA: :))
AnA: hai la multi ani
jhon: LMA
AnA: iar esti figurant?
jhon: dap
jhon: :D
AnA: vai draga
AnA: pai de unde pana unde atatea figuri?
jhon: asa sunt
jhon: EU
AnA: ma lasi?
jhon: daca vrei, te las
AnA: termina cu prostiile astea big
AnA: ce te-au apucat aerele astea?
jhon: te simti tu prea mica, nu sunt eu figurant
jhon: trebuie sa te maturizezi
jhon: :-p
AnA: /:)
AnA: nu ma simt deloc prea mica
AnA: doar ca tu chiar ai figuri
AnA: de la un timp incoace
AnA: inainte nu erai asa si eu eram si mai mica, deci ipoteza ta e falsa
jhon: iubita mea Ana, de la un timp incoace nici macar nu ma mai cunosti, nush de ce zici ca am figuri
jhon: in plus, tu poate te-ai facut mai mare... dar si eu
jhon: :)
AnA: pai nu te mai cunosc big, dar stiu sigur ca inainte nu erai asa
jhon: pentru ca erai mai mica si ma vedeai altfel
jhon: si poate ca eram
jhon: fiecare "Ana" m-a schimbat cate putin
jhon: si tu ai avut contributia ta
AnA: dar nu te facusem asa
AnA: inseamna ca a fost o alta "ana" mai rea
jhon: au fost mai multe Ane, nu doar o "alta"
jhon: si cum ziceam, fiecare ati contribuit
AnA: adica alta dupa mine
jhon: evident ca schimbarea apare dupa tine, in timpul tau nu avea cum, fiindca a fost prea scurt
AnA: nu inteleg
AnA: adica dupa mine a venit alta mai rea
AnA: la asta ma refeream
jhon: nu
jhon: tu nu ai fost rea
jhon: niciuna nu este rea
AnA: ee probabil acum ma intelegi de ce si eu m-am transformat in scorpie
jhon: doar ca eu sunt unu, voi sunteti mai multe
jhon: si fiecare ma schimba, asa cum pe tine fiecare dintre cei care au fost au devenit la un moment dat un "Paul" si te-au schimbat
AnA: anamaria: ee probabil acum ma intelegi de ce si eu m-am transformat in scorpie
jhon: ok, cum spui tu
AnA: asta zisesi si u mai devreme
jhon: mie nu mi s-a parut niciodata ca ai devenit o scorpie
AnA: la tine au fost "ana" si la mine au fost "paul"
AnA: pai probabil cu tine nu
jhon: diferenta este ca la mine "Ana" este tot timpul un lucru bun, chiar si atunci cand se termina
jhon: doar prin simplu fapt ca este o "Ana" pentru mine
jhon: tu ai avut/ai avantajul ca si numele te aduce mai aproape de sufletul meu
AnA: ;)
AnA: si atunci de ce nu a mers ma big?
AnA: de ce s-a intamplat asa?
jhon: din pacate "imprejurarile" tale, sau ale mele , nu ne-au lasat sa fim atat de aproape pe cat mi-as fii dorit eu... nush daca si tu
AnA: de ce dracu nu-mi mai revin odata din amorteala asta?
jhon: poate ca-ti place amorteala, si poate ca nu vrei sa-ti revi
jhon: eu unul prin figuri imi selectez Anele, si apoi timpul,si chiar ele, unele, se/le aseaza acolo unde le este locul in viata mea
jhon: tu nu ai avut parte te timp
jhon: in schimb ai ales sa te asezi singura asa cum ai crezut in viata mea
jhon: iar eu nu am facut altceva decat sa te privesc de-acolo de unde te-ai asezat
AnA: nu stiu cum am reusit si unde am reusit eu sa ma asez
AnA: totu' a fost asa...nu stiu, o nebunie totala
AnA: asa ca nu stiu ce am reusit sa fac, in nici un caz nu merit vreun loc aparte, de asta sunt sigura
jhon: un loc aparte exista pentru fiecare, pentru ca asa vreau eu, sa asez pe fiecare intr-un loc aparte... ceea ce nu stii tu, si nici eu nu-ti voi spune, este cat de special este acel loc.. sau daca macar este special sau nu!
AnA: nu ma asteptam sa-mi spui asta bigu
AnA: pt ca stiu ca nu am facut nimic sa merit vreun loc special
AnA: adica simt ca puteam face mai multe
jhon: viata noastra este determinata de alegerile pe care le facem
jhon: iar tu ai facut alegeri in trecut, care au urmat cursul lor firesc
jhon: iar acum simti ca puteai face altfel de alegeri
jhon: si asa "puteam face mai multe" cum spui ca simti
AnA: nu stiu cat de constienta eram de ceea ce fac, eram doar ranita si dornica de razbunare, chestie care a tinut destul de mult. acum mi-a trecut, dar tot amortita sunt
jhon: deci am fost o arma de razbunare in mainile tale... nu cred ca m-ai folosit nici corect, nici asa cum ar fii trebuit ca sa-ti implinesti razbunarea
jhon: de-aia ai ramas amortita
AnA: te contrazic u nu ai fost o arma de razbunare, dimpotriva
AnA: numai ca nebunia aia a fost mai puternica decat ce simteam pt tine...credeam eu atunci
AnA: ce am gresit fata de tine nu a fost nicodata intentionat cum a fost cu ceilalti
jhon: adika simteai mai putin decat valul care te-a luat?
jhon: asta este?
AnA: simteam ca ramanand cu tine nu-mi pot duce la capat planu' meu
AnA: nu aveam cum...ar fi trebuit sa te insel
AnA: si....era si mai de cacat
jhon: foarte bine, ai procedat corect...
AnA: nu si pt sufletu' meu, pt ca langa tine ar fi ajuns sa-mi fie iar bine
AnA: si sa fiu fericita fara atata ranchiuna in suflet si fara multe blesteme cate am strans in ultimii doi ani
AnA: :))
jhon: da stiu... mi s-a mai spus... din pacate tot timpul "after"
jhon: si nu cred ca este "din pacate" pentru mine
jhon: :-p
AnA: nu inteleg
jhon: e ok, nici eu nu insist sa-ti explic
jhon: :D
AnA: de ce?
jhon: pentru ca ma priveste pe mine... dar ca sa-ti dau un indiciu, daca vrei sa ai la ce te gandii in zilele "reci", este vorba de locul pe care il are fiecare Ana si cum ma schimb eu cate putin de fiecare data;
jhon: hai ca baturam campii destul si eu vreau sa ...
AnA: pai asta inseamna ca fiecare ana a insemnat ceva pt tine
jhon: asta spuneam si eu mai devreme
AnA: nu baturam campii cred ca fu prima discutie serioasa pe care o avuseram dupa mult, foarte mult timp
AnA: la mine nu a fost asa
AnA: u esti singurul meu regret!!
AnA: regret ca nu am facut ceea ce trebuia sa fac
AnA: atat, in rest nu mi pasa de nici unu
jhon: :)
jhon: te pup dulce... Ana
AnA: si eu...Big
AnA has signed out. (31/12/2010 16:00)
Bookmark

Hapi's !

WoW... nimic nu se compara cu un moment de liniste... apasatoare, chiar grea, ce-mi infunda urechile, le astupa si nimic in jurul meu nu mai are viata; totul este incremenit, cu un ranjet sec pe buze, toti in jur vor totul, dar eu deja am tras cu buretele peste tabla, acum e neagra... acum nimic nu se mai vede.

Cand am pierdut ultima stea, iar in micul meu univers, credeam ca totul tinde sa se termine, cand puteam in sfarsit sa ating linistea si s-o simt ca pe o pacla groasa de ceata... cand in sfarsit nimicul imi inunda mintea, pieptul, si ma lasa amortit in timp... alta stea... bleah!!!

Ahahaha... ce tareeee!
Vreau STOP
vreau sa o iau de la capat... ca am terminat cu inceputul;
vreau se pun ordine... sa descopar dezordinea;
vreau s-o fac altfel... sa rada de mine monotonia;
vreau putin cate putin... mult am avut doar nimic;
vreau totul...

Asta vreau azi. Maine imi caut altceva.
Am obosit!

R.I.P.

Salut prietene,
Ma gandesc din timp in timp la tine, in special cand trag de gaz si totul trece pe langa mine asa de repede, si ochii imi fug la fiecare colt de strada sau ... cand trag un fum si ma uit pe tableta de lemn de pe masa pe care scrie "Ulei pentru Cornel".
Am auzit ca le-ai spus altora ca este bine acolo sus, ca ai gasit ceva frumos si nu-ti pare rau... si asta ma bucura sa o aud.
De-aia sper ca intr-o zi, cand voi ajunge si eu acolo, sa ma astepti strigandu-ma: "Cristian..." si sa-mi faci intrarea, si sa stam la o cafea si o tigara sa vorbim despre motoare, despre cat de buni trebuie sa fim cu prietenii, pentru ca ei sunt cei care ne fac sa vedem viata si altfel.

Nu am fost langa tine, cand ti-ai facut iesirea, si ma bucur pentru ca in mintea mea te vad asa cum te-am cunoscut... tipul cu ochelari, cu gpz-ul lui cu doua tobe, si mai apoi nebun pe 2 roti.

My friend, m-am oprit din alergat ca un nebun prin viata si m-am gandit la toate franturile de discutii pe care le-am avut impreuna, in timpul pauzelor de cafea, si trag linie | oricat de multe griji am avea, si oricat de greu ne-ar fi sa traim in lumea asta de cacat, sunt lucruri ce nu trebuie uitate: sa ne bucuram de viata cu toata fiinta, sa punem eticheta cu "prieten" pe toti cei care merita, si sa nu ezitam sa o ridicam daca meritul si l-au pierdut, sa iubim ca doar asa simtim cum e sa fi iubit, si cel mai important, in timp ce ne jucam cu soarta sa nu uitam ca viata asta trebuie pretuita de 10 ori mai mult decat o pretuim in cele mai scumpe momente...

Odihneste-te in pace prietene!

nemuritorul

ma topesc de caldura.

Trag un fum, mai am o gura de cafea, cred ca este ultima si dupa... zatz!
Bleah, iar gustul ala amarui si de nisip... asta este sfarsitul - cafelei mele de dimineata -

Ploua usor... o pala de vant rece si-a facut loc prin geamul de la baie, printre draperiile de pe hol, si-acum ma mangaie usor, ma trezeste din toropeala... dau fumul usor afara si-l urmaresc cum se joaca , cum se imbratiseaza cu pala mea de vant... fucking smoke!!!

Uneori am impresia ca daca ma intind putin mai mult, o sa-i iasa aripile care stau ascunse acolo, pe spatele meu, si o sa pot sa zbor.
Ai visat vreodata ca zbori... de ce draq nu merge masina aia de spalat? ma duc sa vad... brb!

Merge, dar de capul ei, nu cand vreau eu :))
Nimic nu merge cand vreau eu si cum vreau eu, desi totul se intampla asa cum imi doresc, trebuie doar sa am rabdare si-atunci... gata!
Am descoperit ca pot sa-mi indeplinesc orice vis, doar sa-mi doresc.
Tu esti singurul meu vis care nu mi s-a indeplinit inca, si continui sa visez la tine.
Visele care intra-adevar conteaza in viata, sunt cele pentru care trebuie sa lupti, si sa ai rabdare, si desi Muntele nu credea vreodata ca se va deplasa pana la Mahomed... (fuck... nici nu stiu cum se termina povestea asta), cert este ca toata lumea stie acum de munte si de Mahomed, asa cum stie de Romeo si Julieta sau de David si Goliat, si, la un moment dat, acestia din urma devin nemuriotri.

Eu sunt deja nemuritor
pentru toate cate zac in mintea mea, si pentru toti care se gandesc la mine altfel decat la un oarecare, eu sunt un nemuritor. Si daca tu esti in mintea mea, si in inima mea, si starui sa ramai acolo, asta nu te face si pe tine nemuritor?
Mda, cu siguranta!
Fiecare moment pe care ti-l dedic, chiar si daca este al meu, si nu-l impart decat cu mine si cu ego-ul meu, face parte din nemuritoarea mea existenta!

Am cunoscut odata un OM.
Acel om a fost judecat doar de cei care l-au cunoscut, si dupa ce el n-a mai fost, s-a asigurat ca cei care l-au judecat sa regrete. A folosit cuvinte simple, scrise stalcit, repetat, pe o bucata de hartie dintr-un carnetel vechi. Ce spuneau aceste cuvinte? Ne ruga sa avem grija de jumatatea lui. Doamne... ce om a fost.
Indraznesc doar sa visez sa fiu ca el.

Te-ai intrebat vreodata de ce continui sa sper ca maine, poate, vei fi a mea?
Sunt multe clipele in care, cu ochii deschisi, ma simt proroc, si vad cum radem amandoi de anii pierduti in care fericire mea consta intr-un zambet de-al tau, intr-un pupic trimis prin aer, sau doar o vorba al carui inteles doar eu il descifram, desi nu exista unul... si-apoi ma trezesc si-ncerc sa butonez, in cuvinte putine, ce am vazut!

Eu ma intreb, si-apoi tac, si te privesc indelung atunci cand te vad, cand sunt cu tine, si daca ai sti cum, ai simti cum te strang in brate si cum te sarut... privindu-te!
Dap... asa este, parca sunt vorbele unui nebun.
Un nebun nemuritor, care si-acum, si maine si... nemuritor fiind, se gandeste la tine!

Nu-i asa ca e "frumos"?

ei faching anbilivabal storii!!

Weekend-ul asta am fost martorul unui episod din seria The Twilight: New Monkeys!
Ca si cum nu ne-am fi vazut de mult timp, am alergat sa trag un fum si sa beau o brrc cu "prietenii" mei.
Do you know what the fuck it means "prieteni"???
Mai faching frend, ti se pare tare sa-ti accept tampeniile doar ca sa nu-mi stric seara pe care oricum mi-ai stricat-o tu din momentul in care ai deschis gura, si te-ai amuzat de calitatile tale de "za ultimeit survaival" dintr-o specie pe cale de disparitie... desi numai in sperantele noastre se pare.
In fiecare zi dau de retarzi care se cred cel putin Grigore URECHILA, pentru care meseria pe care o practica se face cu mistria si/sau bidineaua, intr-un mod contemporan, desigur... si tehnologizat.

Cu cel mai profund respect pe care ti-l port, in veci, ia-ti slugile, aplaudacii hazli... luati-va unii pe altii si duceti-va-n ... la tara!
Imi pare rau sa vad in fiecare zi oameni ce isi transforma frustrarile in actiuni antisociale, si ma bucur, si mai rau, cand aceleasi frustrari ii transforma pe oameni.

Mai diar frend, astia stau si langa tine, si cu din astia alaturi, si cu fiecare clipa petrecuta langa ei, te vei transforma, usor, usor!

P.S.: Orice asemanare cu personaje (de desene animate) reale este pur si simplu intentionata si a fost cu grija aleasa pentru a se putea identifica, fiecare, usor!

Mai citeste odata tot ce-am scris...
Crezi ca am scris pentru tine?
Eu zic sa te mai gandesti odata; fiindca tot ce sta scris aici a fost numai si numai pentru mine. Poate crezi ca sunt un egoist, si ti-as spune merci daca asa este, dar nu... tu crezi ca sunt altfel, altfel decat am fost de cand ma sti tu.

De ce spui ca e frumos?
Ce este acel frumos ce tie nu-ti place?

Ma impingi mereu in alte corzi, si te feresti sa privesti in ochii mei! Te-ai uitat vreodata? Nu, sigur ca nu... dar iti multumesc!
Imi aduc aminte ultima data, cand apasam pe fiecare litera a cifrului, si cand am deschis dinnou portita ca tu sa vezi innauntru, si am primit inghetata... amestecata cu un pumn de namol si imbrancit in alte corzi m-ai aruncat.
Odata, demult, am plans... si-apoi am ras; si m-am pedepsit astfel razand, caci rasul meu nu era de fericire... era indiferenta. Dar nu-i bai!
Ma bucur, sincer, ca tu n-ai plans asa, ca mine, n-ai ras asa, ca mine, si vei uita cuvintele "frumoase"... chiar ma bucur.

As vrea sa cred ca ai un sertaras in care sa pui acel "Ce frumos!"
Cineva drag tie, odata, ti l-a descoperit si m-a vazut acolo. A incercat din rasputeri sa iti ia locul, dar eu, "nebun", am refuzat; si foarte bine am facut, chiar daca nu mie mi-am impartit binele.

Aaa, da, ca era sa uit... randurile astea sunt pentru tine.

Nu te speria sunt inofensive. De-acum nimic nu te mai poate clintii. Esti mare si singura iti poti gasi pasii pe poteca potrivita.
Astazi cifrul ala nu mai este, si nici portita, iar corzile sunt leagane si-mi place, iar tu... tu te vei bucura si vei rade, si eu voi rade cu tine, si ma voi bucura...

Cred ca acum inteleg de ce Dumnezeu a zis ca le da oamenilor imparatia lui daca ei il vor iubii. A inteles ca nimeni nu va crede, si nu se va duce sa-si adjudece imparatia, fiindca e greu sa iubesti. Mai bine fugi!!!!
:))

... la pescuit

N-am mai scris nimik de mult, si iti era dor de mine, hmmm!?!?
Aaa, stiu ca bat campii, dar lasa-ma sa ma simt si eu bine :)))
I-auzi!
Asta seara in timp ce dezbateam spinoasa problema a dragostei, adik ne despuiam de inhibitzii in fata tastaturii, jongland cu emoticoane si cuvinte scurte gen "asa esti tu, ai mom si mom", impreuna cu doua fete gorgeous - rude de altfel, dar nu cu mine, una mica si atat de frumoasa - desi n-am vazut-o decat in poze - ca viata o incearca intr-atat in ale iubirii ca si cand ar fi un inger(e bine cu un i, sau trebuiau doi?); iar alta de care imi place, chiar din-nainte sa-i placa ei de ea... deci cum ziceam, in acest timp, mi-a venit in cap o poveste - si le-am lasat balta pe amandoua sa-ti excit tie intelepciunea, de ma pricep....

Mie imi place sa merg la pescuit; si cand am descoperit, subit, acest lucru, o alta realitatea m-a pleznit... nu sunt singurul cu astfel de placeri.
Anyway...
Stai de nebun pe balta, fie ca este liniste sau nu in capul tau nu mai sunt ganduri. Caldura te amorteste si te-nebuneste, te simti ca in momentul ala, in care, desi sfarsitul e pe vine, tu mai incerci sa mai amani explozia, iar iarba inabusitoare in care stai nemiscat e precum caldura nebuniei, la sanul ei, si simti mirosul naturii verzi, al libertatii din jurul tau ca pe te miri ce miresme afrodisiace, parfum de femeie, fresh, dulce, si care iti aduce aminte de un anumit gust, buze, un sarut...

Am exagerat putin, luat de val, ca sa te impresionez, dar ideea este pe undeva pe-acolo.
Trebuie sa simti ca sa intelegi ce va urma.
Simti!?
Hai incearca macar... nu trebuie sa inchizi ochii, doar gandeste-te la ultima stare in care te-ai simtit bine.
Ma rog, daca nu reusesti, daca te-ai inhibat in fata unui monitor de 17 inch, de parca nu ar fi plat, parca ar fi cilindric... incerci mai tarziu!!!

Tragi din tigara, mai iei o gura din berea rece si stai atent, concentrat si privesti pluta care incepe sa se miste usor. Nu, nu este de la valuri; lasi berea jos fara sa faci galagie, pui usor mana pe unditza fara sa o zbicesti... Tot corpul tau e incordat, vei trage zmucit si ferm, nu trebuie sa-l scapi, asa ca... usor, usor si tragi.
Prin tot corpul iti trece un val de emotie, un fir rece pe sira spinarii - triumful invingatorului -
Batzul iti tremura in mana, simti cum la capatul firului se zbate; disperarea, frica... o inima micuta, acolo intre stropii de apa loveste cu putere pieptul unui pestisor; nu poate sa respire, iar tu il tragi pe mal cu inima la fel de nebuna, dar de bucurie, nu de spaima. L-ai prins in pumn, si-l strangi, nu care cumva sa-ti scape, sa se-ntoarca in malul lui gros si negru unde ducea o viata...
Ce urmeaza?
El se zbate neputincios pe mal, in timp ce tu pui alta rama-n ac, te speli pe maini in balta lui si iti aprinzi o tigara cu satisfactia curgandu-ti pe la coltul gurii.

"mom si mom"
Daca asta ar fi o poveste de dragoste? Inchide ochii si imagineaza-ti...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
si-acum pune-te in locul pestelui!

Baiat de treaba!

"culege florile pentru ceea ce sunt, nu pentru ce ai vrea tu sa fie, si lasa-le sa moara cand s-au ofilit"

... zise floarea!!!

Shame on...

Pentru ca ma doare, nu ma pot abtine sa nu rad de durerea altora!
Am un gol in stomac... !?!

Am ramas cu ochii inlacrimati, la marginea prapastiei. Acum, carpit dar intreg, mi-am gasit alinarea. Poate sunt otravite, cu siguranta halucinante, dar sunt doua brate, o gura si moliciunea calduroasa ce m-au tras inapoi din pustiul spre care ma indreptam...
Dar nu... nu nu nu!!!
Trecutul mi-a intors spatele, lasandu-ma consumat, de jur-imprejurul, si-acum sfasie pe altcineva. O roata ce se-ntoarce sa calce - sa chinuie...

...am daramat zidul lui Manole.
"Ana" s-a zidit singura acolo, si lumea ei, e zidul meu.

Si iarasi rad, mai trag un fum... si beau!

Ce orb cu prea mult gust.

ho...ho... craciunitzele

... frate, frate... si ce mai craciunitze!

In seara de Ajun, plin de armonia si spiritul Craciunului, ma las luat de prietenii mei si dus in clubul cel mai nou din piatza. De fapt se afla chiar in piata veche a orasului.
WoW, iti dai seama... cu toti baietzii tari din oras si papusile lor de portelan. Doamne ce mai noapte.
Aproape ca m-as fi putut simti ca Mos Craciun daca domnisoara Craciunitza nu si-ar fi irosit talentul pe subwoferul din colt, si ar fi ales in loc poala mea sa-mi spuna poezii... evident fiindca a fost "cuminte" tot anul, nu de alta - iar eu ador fetitzele "cumintzi" tot anul - adik le ador cumintzi si le ador tot anul...

Dar sa revenim la seara de Ajun.
Unde este vinul cu scortisoara si mar de alta data, colindele, si amintirile depanate in fata focului, sau macar langa caloriferul din dreapta barului, inghseuiti la o masa patata si zgariata, pe scaune tocite de atatea funduletze - unele chiar "ditamai" cururile ca al meu - zambind parca cu inima din tot sufletul.... dar nuuuuu-wtf.

Acum, Ajunul este seara petrecerilooor. Si ce mai petreceri, nu ca alta data - plictisitoare cu vin fiert si mar - nuuuuu. Voia buna..daaa, cu multa vodca sa ne dea halucinatii verzi si zapada alba sa ne mozolim pe fatza, cu acadele pentru fetele cumintzi si poate chiar iubirea mult visata, mangaiata cu mana prin par, privind in sus la salvatorul cu X5 alb, ce o va duce pe taramul fagaduintei, Italia, fara sa mai munceasca o zi in viata ei, doar oferind dragoste conditionata celor pacatosi intr-u linistea spiritului si descarcarea trupului.

Ho...ho...ho! Daca mai stau mult "neluat", chiar o sa ajung mos, deci nu mi-ar strica un pic de prospetime si realitate in gandire. Cine s-a ales devreme, ales sa ramana, caci azi, nu alegerea e grea, ci esantionul subtire...

blind date!

... ca si pana acum, esti un izvor nesecat de inspiratie arida pentru mine, si cum, probabil, pe viitor vei ramane in amintire.



Cauti cu toata fiinta ta implinire.

Cauti sa iesi din tipare ramanand aceeasi, fara vreo schimbare, fie in rau daca nu in bine.

Cauti alinarea si imbarbatarea. Cauti curajul si protectia. Cauti sa fi iubita fara sa iubesti.
Doar justitia e oarba, si cum aici nu este cazul judecatii, cum sa te legi la ochi si sa gasesti dragostea vietii? Ma faci sa rad, zau...

Ochii care nu se vad se uita, iar eu vreau sa-i uit pe-ai tai. Vreau sa uit toate zilele in care mi-ai alinat sufletul negru cu zambetul tau, parca rupt din soare, vreau sa uit de tine si de dorinta mea de-a fi a mea.

Dar ma ingrozeste gandul, de a nu avea ceea ce vreau, cand vine vorba de tine, asa cum mi-a fost refuzat sa am si pana acum.

Sti care este culmea acestor dorinte ale mele??? Eu cred ca tu nu esti pamanteana. Caci de departe, cand te privesc, nimic din ce-i al tau nu simt ca imi lipseste. Apoi te privesc, din ce in ce mai aproape, si descopar, putin cate putin, statuia de aur a lui Budha sub cea de lut a unui profet oarecare.

Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, mi-e frica sa n-o mai vada si altcineva, sa nu mi-o fure careva... de fapt, nu TU esti a mea, ci eu sunt acela care-ti apartine.
Daca as fi doctor, mi-as prescrie un vaccin anti-TU, sa simt indiferenta cand ma uit dupa tine si nu te gasesc, cand imi zambesti atingandu-mi in suflet, cand te invit si ma refuzi, facandu-ma sa zambesc cu o tristete ascunsa... sa fiu indiferent la tot ce inseamna TU in viata mea.

... dar nu sunt doctor, si pana nu voi uita ochii aceia ce se fac verzi cand lacrimile iti tremura in ei, mi-e greu sa cred ca ma voi vindeca. Am auzit ca sunt si efecte secundare: "la fiecare blind date voi cauta zambetul tau pe fata fiecarei EA din viata mea!"

Nici nu mai stiu cum sa ti-o spun, pentru ca am facut-o in atatea feluri, incat cred ca incep sa devin vag in exprimare.

A fost o zi, nu de mult, nici de curand, cand ai luat un obiect ascutit, cu doua taisuri, si mi-ai taiat aripile... fiecare pana , una cate una... cu ochii inlacrimati. Este ca atunci cand vezi o pasare zbatandu-se in ghearele pisicii.
Si nu faci nimik.
Doar o parere de rau si... atat.

Ma simt dat la o parte, inlaturat, chiar gonit!

Am inteles poate prea clar, ce mi-ai spus de-atatea ori si nu am vrut s-accept, dar stiu ca acum nu mai vreau nimik din tot ce am nutrit atata timp... ci doar sa fiu langa sufletelul tau, chiar fara sa-l ating, doar sa-i dau din caldura mea... sa fiu ceea ce nu am vrut sa fiu

logic... nu???

Dac-as fi guvernatorul bancii mondiale, as bate moneda cu chipul tau

... zambind!

50%

... daca si Cabral are blog, pai "io" de ce sa nu am!

Incetasem sa mai scriu pe blog, pentru ca nu mai aveam ce.
Ba ca fericirea exista si e de lunga durata, dar "eu n-am trait-o sa-ti spun cum se manifesta", ba ca te complaci scriind pentru "personaje" nedemne de scrisul tau, ba pe-aci, ba pe dincolo.... iar intr-un final incert, chiar si fara cascavalul Hochland sa apara intrebarea: "Data viitoare poate ma saruta?"

Sti ce este uimitor? ca n-ai stiu ca ai 100% - acum... sti, dar nu vrei sa vrei;

Eu invitat in pat sa stau pe burta??? :)))) mai bine ma ridic si plec, si mandru chiar c-am fost un "invitat-gonit" de la parastas.
De-o piulita am nevoie, s-o tina in mana, model, si sa mi-o tatuez pe frunte, sa scriu pe margine, ca la monede, Moldavia si-n centru 2BANI.

Hai, pup!

P.C.: no mj for today