marți, mai 25, 2010

... la pescuit

N-am mai scris nimik de mult, si iti era dor de mine, hmmm!?!?
Aaa, stiu ca bat campii, dar lasa-ma sa ma simt si eu bine :)))
I-auzi!
Asta seara in timp ce dezbateam spinoasa problema a dragostei, adik ne despuiam de inhibitzii in fata tastaturii, jongland cu emoticoane si cuvinte scurte gen "asa esti tu, ai mom si mom", impreuna cu doua fete gorgeous - rude de altfel, dar nu cu mine, una mica si atat de frumoasa - desi n-am vazut-o decat in poze - ca viata o incearca intr-atat in ale iubirii ca si cand ar fi un inger(e bine cu un i, sau trebuiau doi?); iar alta de care imi place, chiar din-nainte sa-i placa ei de ea... deci cum ziceam, in acest timp, mi-a venit in cap o poveste - si le-am lasat balta pe amandoua sa-ti excit tie intelepciunea, de ma pricep....

Mie imi place sa merg la pescuit; si cand am descoperit, subit, acest lucru, o alta realitatea m-a pleznit... nu sunt singurul cu astfel de placeri.
Anyway...
Stai de nebun pe balta, fie ca este liniste sau nu in capul tau nu mai sunt ganduri. Caldura te amorteste si te-nebuneste, te simti ca in momentul ala, in care, desi sfarsitul e pe vine, tu mai incerci sa mai amani explozia, iar iarba inabusitoare in care stai nemiscat e precum caldura nebuniei, la sanul ei, si simti mirosul naturii verzi, al libertatii din jurul tau ca pe te miri ce miresme afrodisiace, parfum de femeie, fresh, dulce, si care iti aduce aminte de un anumit gust, buze, un sarut...

Am exagerat putin, luat de val, ca sa te impresionez, dar ideea este pe undeva pe-acolo.
Trebuie sa simti ca sa intelegi ce va urma.
Simti!?
Hai incearca macar... nu trebuie sa inchizi ochii, doar gandeste-te la ultima stare in care te-ai simtit bine.
Ma rog, daca nu reusesti, daca te-ai inhibat in fata unui monitor de 17 inch, de parca nu ar fi plat, parca ar fi cilindric... incerci mai tarziu!!!

Tragi din tigara, mai iei o gura din berea rece si stai atent, concentrat si privesti pluta care incepe sa se miste usor. Nu, nu este de la valuri; lasi berea jos fara sa faci galagie, pui usor mana pe unditza fara sa o zbicesti... Tot corpul tau e incordat, vei trage zmucit si ferm, nu trebuie sa-l scapi, asa ca... usor, usor si tragi.
Prin tot corpul iti trece un val de emotie, un fir rece pe sira spinarii - triumful invingatorului -
Batzul iti tremura in mana, simti cum la capatul firului se zbate; disperarea, frica... o inima micuta, acolo intre stropii de apa loveste cu putere pieptul unui pestisor; nu poate sa respire, iar tu il tragi pe mal cu inima la fel de nebuna, dar de bucurie, nu de spaima. L-ai prins in pumn, si-l strangi, nu care cumva sa-ti scape, sa se-ntoarca in malul lui gros si negru unde ducea o viata...
Ce urmeaza?
El se zbate neputincios pe mal, in timp ce tu pui alta rama-n ac, te speli pe maini in balta lui si iti aprinzi o tigara cu satisfactia curgandu-ti pe la coltul gurii.

"mom si mom"
Daca asta ar fi o poveste de dragoste? Inchide ochii si imagineaza-ti...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
si-acum pune-te in locul pestelui!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu e necesar sa scri daca nu ai nimik de spus... serios!