Emotii!!

Emotii... parca retraiesc clipe, momente din anii adolescentei.
E atat de placut, cum sa-ti explic...

Cand te vad, parca toata lumea este a mea, parca eu ii spun soarelui cand sa rasara si cand sa apuna, cat de tare sa straluceasca, iar cand pasii ma poarta prin umbra cladirilor, se ascunde dupa nori si-mi raspunde, bosumflat: "si eu vreau sa o vad, sa o mangai, sa o alint... sa ma bucur de zambetul ei"(si sincer vorbind, cine n-ar vrea!?).

Il invidiez cum n-am mai invidiat pana acum, si ma bucur pentru el cum m-as bucura pentru mine. Nu-l cunosc..., si nici nu vreau. Critic cum sunt s-ar putea sa nu pot ascunde adevarul.
Vezi... vezi!!??
Pe zi ce trece ma transform tot mai mult. Nu stiu ce inseamna iubirea sau fericirea fiindca nu am cuvinte sa le descriu dar invat, si nu mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai iubii fiindca voi iubii mereu; si de soarele nu m-ar mai iubii, eu tot il voi iubii...
Luceafarul a fost un prost.
A ales vesnicia in locul unei clipe.
Daca alegi sa te bucuri de fiecare clipa, si sa o faci speciala, acolo in sufletul tau, in inima ta, chiar si numai tu sa sti ca te bucuri, atunci intreb: cate clipe are viata?

Poate am sa-ti explic si tie intr-o zi, fara cuvinte, ce-nseamna nemurirea si cum poti sa te pierzi intr-un sarut doar privind buzele si ascultandu-ti inima; cum poti ca sa te ti de mana, cum poti chiar sa-ti iei zborul si sa plutesti doar cu un gand. Atunci o sa vezi cat esti de puternica si cum, usor, cand buzele se-apropie si mainile se-ating, cum devi una cu luna si soarele si cu pamantul... si-atunci nimic nu te mai poate invinge.

Imi pare rau de clipele cand imi zambesti, ca nu pot sa le bat in piatra si sa ramana vesnic acolo, si sa ma-ntorc de fiecare data cand tu nu esti.
Uneori ma opresc. Timpul se opreste iar eu ma pierd in clipa aia, ma pierd pe mine.
Iti multumesc ca ma inveti ca sa traiesc!