un fleac... v-am ciuruit!!!!!

Lumea este imaginea reflectata intr-o oglinda sparta in mii si mii de bucatele. Fiecare are lumea lui, si locuieste intr-un ciob de oglinda.
Mi-e greu sa cred ca cel ce priveste aceste cuvinte nu intelege, asa, din lumea lui. Fiecare cuvant are un inteles diferit si daca nu vrem sa vedem intelesul pe care altcineva i-l da, doar intoarcem ciobul si privim dintr-o alta "directie".
Lumea mea e la fel ca a altora si totusi diferita, intortocheata si stalcita de vise ce includ alte lumi, ale altor oameni pe care le privesc din directia pe care o aleg eu.
Vad lumi luminate cu lumina calda, placuta pe care incerc sa le acompaniez cu caldura mea si lumina mea, si totusi iese un film stalcit in ciobul de oglinda care este viata mea.
De fapt, colturile negre, care sunt ganduri ce-mi intuneca fisuri adanci, sunt cele care imi stalcesc si imi curbeaza viata intr-un fel ce se vrea nepatat intr-o ceata gri si prea de parte de alb, sau negru deopotriva.

Alt alb, pe care am ales sa-l vad eu mai imaculat, in tine l-am gasit, isi are propriile colturi negre, cu care incearca sa se lupte, nu vrea, nu poate, nu stie cum, sa te ajute sa priviti catre lumina impreuna.

Deja incep sa ma cufund, in albul matasos....

Wow, nu inteleg, de ce sa lupti, cand poti ca sa iubesti!?

ce taaareeeee!!!!!